criminologie curs nr 1

CRIMINOLOGIE CURS NR 1

CRIMINOLOGIA SI DOMENIUL SAU DE CERCETARE

Criminologia ca stiinta a aparut in sec al XIX odata cu publicarea monografiei medicului Italian Cezare Lomborzo “Omul delicvent’. Acesta este considerat a fi parintele criminologiei moderne.

A. Criminologia Clasica: are urmatoarele trasaturi:

-centrarea studiului criminologiei asupra faptelor comise

- considerarea liberului arbitru ca fundament al oricarei actiuni umane

-proportionalizarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei

Formarea Criminologiei ca Stiinta:

A. criminologia specializata : studiile specializate aprofundate in domeniu celor 2 razboaie mondiale au determinat acumularea unor cunostinte privind fenomenul criminalitatii precum si un inceput de specializare pe plan professional.aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se ocupa de studiul criminalitatii din cadrul diferitelor discipline si formarea unei criminologii specializate ex: criminology, sociologie, psihologie

B. Criminologia generala:

Ulterior se produce o unificare a criminologiilor specializate intr-o criminologie generala. Pt a demonstra faptul ca criminologia este o stiinta de sine statatoare, facem referire la: obiectul propriu de studiu, scop, functii si metode de cercetare proprii.

Particularitati in formarea criminologiei ca stiinta:

Particularitatile istorice privind procesul de formare a criminologiei au determinat pe planul obiectului de studiu o fragmentare a acestuia. Astfel, diferitele opinii privind obiectul criminologiei au fost clasificate in 2 grupuri: conceptii sectoriale si conceptii unificatoare. Conceptiile sectoriale au fost clasificate in : conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il constituie fapta penala. Si, conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il constitue infractorul. Si, conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il reprezinata criminalitatea ca fenomen global de studio.

Conceptiile de unificare. Se incearca o sinteza a conceptelor sectoriale prezentate mai sus care sa unifice pe planul obiectului de studiu problemele privind crima, criminalul si criminalitatea.

Obiectul generic al criminologiei il reprezinata criminalitatea ca fenomen social global. Fenomenul criminalitatii trebuie analizat dintr-o perspective sistemica fiind un ansamblu de elemente care se comporta ca un intreg cu proprietati si functii proprii, distinse calitativ de proprietatile elementelor component. Se considera ca obiectul criminologiei il reprezinta criminalitatea reala, infractiunea si relatia sociala fata de criminalitate.

1. Criminalitatea reala:

este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu intr-o perioada de timp determinate.

Criminalitatea aparenta:

Cuprinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului justitiei si inregistrate ca atare.

Criminalitatea legala:

Reprezinta totalitatea faptelor penale pt care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive.

Cifra neagra a criminalitatii:

Reprezinta diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.

Obiectul de studio al criminologiei se refera la criminalitatea reala.

2. Infractorul:

Strict juridic, infractorul este persoana care cu vinovatie savarseste o fapta sanctionata de legea penala.d.p.d.v. criminologic termenul de infractor are o semnificatie complete datorita conditionarilor bio-psiho-sociale care il determina pe om sa incalce legea. Criminologia a studiat si continua sa analizeze aceste coordonate pt ca au relevanta pt alegerea conduitei infractionale si trecerea la act.

3. Victima:

Lucrarile criminologice de data recenta au demonstrat ca exista relatii complexe intre faptuitor si victim, constatandu-se ca in producerea actului infractional contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cazual complex. Pe de alta parte se sustine ca studiile de victimazare sunt importante in determinarea unei relatii sociale impotriva criminalitatii.

4. Reactia sociala:

Intervine atat antefactum prin programe de prevenire cat si postfacum prin infaptuirea justitiei, prin tratament, resocializare si reinsertia sociala a infractorului. Includerea relatiilor sociale in obiectul de studiu al criminologiei este determinata de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infractional si la tendintele sale evolutive.