drept civil. drepturi rele curs nr 1

DREPT CIVIL. DREPTURI REALE.

PATRIMONIU. DREPTURI PATRIMONIALE.

PATRIMONIU: totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana, drepturi si obligatii ce au neaparat o valoare economica.

CREANTA: este dreptul pe care o persoana numita creditor il are de a cere executarea unei prestante ce reprezinta un element activ, iar obligatia debitorului de a executa, este elemental pasiv al elementului acestuia.

Art 31 Cod civil

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege

(3) Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii determinate potrivit legii. Transferul intrapatrimonial

Latura active e compusa din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale care apartin unor persoane. Latura pasiva e compusa din valoarea tuturor obligatiilor patrimoniale ce incuba unor persoane. Valoarrea tuturor obligatiilor reprezinta datorii evaluate in bani.

Universalitatea patrimoniului:

Art 541 Cod Civil

Art. 541. -

(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparțin aceleiași persoane și au o destinație comună stabilită prin voința acesteia sau prin lege

(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte. Regulile aplicabile drepturilor purtând asupra bunurilor

Art. 543. -

(1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile

(2) Sunt fungibile bunurile determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații

(3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil. Bunurile consumptibile și bunurile neconsumptibile

Art. 544. -

(1) Bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile

(2) Sunt consumptibile bunurile mobile a căror întrebuințare obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței

(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se schimbă întrebuințarea. Bunurile divizibile și bunurile indivizibile

Art. 545. -

(1) Bunurile sunt divizibile sau indivizibile

(2) Bunurile care nu pot fi împărțite în natură fără a li se schimba destinația sunt bunuri indivizibile

(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil. Bunurile principale și bunurile accesorii

Art. 546. -

(1) Bunul care a fost destinat, în mod stabil și exclusiv, întrebuințării economice a altui bun este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare

(2) Destinația comună poate să fie stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri

(3) Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal

(4) Încetarea calității de bun accesoriu nu poate fi însă opusă unui terț care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal

(5) Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate

(6) Drepturile unui terț privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu. SECȚIUNEA a 2-a Produsele bunurilor Produsele bunurilor

Inalienabilitatea patrimoniului:

Art. 28. -

(1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor

(2) Orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu. Limitele capacității civile

Art. 29. -

(1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege

(2) Nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință sau la capacitatea de exercițiu. Egalitatea în fața legii civile

Functiile patrimoniului:

Art 2324, 1593-1598

Drepturi reale principale:

Art. 551. - Sunt drepturi reale:

1. dreptul de proprietate;

2. dreptul de superficie;

3. dreptul de uzufruct;

4. dreptul de uz;

5. dreptul de abitație;

6. dreptul de servitute;

7. dreptul de administrare;

8. dreptul de concesiune;

9. dreptul de folosință;

10. drepturile reale de garanție;

11. alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter. Formele de proprietate

Formele de proprietate:

Art. 552. - Proprietatea este publică sau privată. Proprietatea privată

Art. 553. -

(1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale

(2) Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local

(3) Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului român

(4) Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege. Proprietatea publică

Art. 554. -

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă.

Proprietatea publica:

Art. 554. -

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă.

Art. 556. -

(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege

(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate

(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege. Dobândirea dreptului de proprietate

drept penal 1. seminar 1

Drept penal 1

Sem 1

Definitie Dr penal:

Ramura sistemului romanesc de drept ce cuprinde totalitatea normelor juridice prin care se arata in ce conditii o fapta este infractiune, felul acestei infractiuni, sanctiunile care se aplica in cazul comiterii lor precum si raspunderea penala. Acest ansamblu de norme juridice este structurat intr-un sistem in jurul institutiilor fundamentale ale dreptului penal: infractiunea, raspunderea penala, sanctiunea penala.

Dreptul penal are 2 componente:

-Partea generala se refera la norma penala, infractiune, sanctiunile penale si raspunderea penala.

- partea speciala care defineste fiecare infractiune in parte.

Obiectul Dr penal:

Este format din raporturile sociale de aparare impotriva infractiunilor, raporturi care se nasc intre stat si infractor ca urmare a comiterii unei infractiuni in vederea tragerii la raspundere penala a acestuia prin aplicarea pedepselor sau a celorlalte sanctiuni penale.

Scopul Dr penal :

Este prevazut in art 1 din Codul penal, in sensul ca legea penala apara impotriva infractiunilor Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea Statului precum si Drepturile si Libertatile acestuia: Proprietatea si Intreaga ordine de drept.

criminologie curs nr 1

CRIMINOLOGIE CURS NR 1

CRIMINOLOGIA SI DOMENIUL SAU DE CERCETARE

Criminologia ca stiinta a aparut in sec al XIX odata cu publicarea monografiei medicului Italian Cezare Lomborzo “Omul delicvent’. Acesta este considerat a fi parintele criminologiei moderne.

A. Criminologia Clasica: are urmatoarele trasaturi:

-centrarea studiului criminologiei asupra faptelor comise

- considerarea liberului arbitru ca fundament al oricarei actiuni umane

-proportionalizarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei

Formarea Criminologiei ca Stiinta:

A. criminologia specializata : studiile specializate aprofundate in domeniu celor 2 razboaie mondiale au determinat acumularea unor cunostinte privind fenomenul criminalitatii precum si un inceput de specializare pe plan professional.aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se ocupa de studiul criminalitatii din cadrul diferitelor discipline si formarea unei criminologii specializate ex: criminology, sociologie, psihologie

B. Criminologia generala:

Ulterior se produce o unificare a criminologiilor specializate intr-o criminologie generala. Pt a demonstra faptul ca criminologia este o stiinta de sine statatoare, facem referire la: obiectul propriu de studiu, scop, functii si metode de cercetare proprii.

Particularitati in formarea criminologiei ca stiinta:

Particularitatile istorice privind procesul de formare a criminologiei au determinat pe planul obiectului de studiu o fragmentare a acestuia. Astfel, diferitele opinii privind obiectul criminologiei au fost clasificate in 2 grupuri: conceptii sectoriale si conceptii unificatoare. Conceptiile sectoriale au fost clasificate in : conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il constituie fapta penala. Si, conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il constitue infractorul. Si, conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il reprezinata criminalitatea ca fenomen global de studio.

Conceptiile de unificare. Se incearca o sinteza a conceptelor sectoriale prezentate mai sus care sa unifice pe planul obiectului de studiu problemele privind crima, criminalul si criminalitatea.

Obiectul generic al criminologiei il reprezinata criminalitatea ca fenomen social global. Fenomenul criminalitatii trebuie analizat dintr-o perspective sistemica fiind un ansamblu de elemente care se comporta ca un intreg cu proprietati si functii proprii, distinse calitativ de proprietatile elementelor component. Se considera ca obiectul criminologiei il reprezinta criminalitatea reala, infractiunea si relatia sociala fata de criminalitate.

1. Criminalitatea reala:

este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu intr-o perioada de timp determinate.

Criminalitatea aparenta:

Cuprinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului justitiei si inregistrate ca atare.

Criminalitatea legala:

Reprezinta totalitatea faptelor penale pt care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive.

Cifra neagra a criminalitatii:

Reprezinta diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.

Obiectul de studio al criminologiei se refera la criminalitatea reala.

2. Infractorul:

Strict juridic, infractorul este persoana care cu vinovatie savarseste o fapta sanctionata de legea penala.d.p.d.v. criminologic termenul de infractor are o semnificatie complete datorita conditionarilor bio-psiho-sociale care il determina pe om sa incalce legea. Criminologia a studiat si continua sa analizeze aceste coordonate pt ca au relevanta pt alegerea conduitei infractionale si trecerea la act.

3. Victima:

Lucrarile criminologice de data recenta au demonstrat ca exista relatii complexe intre faptuitor si victim, constatandu-se ca in producerea actului infractional contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cazual complex. Pe de alta parte se sustine ca studiile de victimazare sunt importante in determinarea unei relatii sociale impotriva criminalitatii.

4. Reactia sociala:

Intervine atat antefactum prin programe de prevenire cat si postfacum prin infaptuirea justitiei, prin tratament, resocializare si reinsertia sociala a infractorului. Includerea relatiilor sociale in obiectul de studiu al criminologiei este determinata de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infractional si la tendintele sale evolutive.

Ratiune versus emotii: abordarea analitica

Viata noastra este ghidata de 2 forte: ratiunea si emotiile. Va puteti dezvolta capacitatea de a folosi ratiunea pt a rezolva conflictele si problemele.

Primul pas este sa intelegeti care este natura problemei. Puteti face aceasta analizand situatia , propriile sentimente si propriul comportament. Inarmat cu cunostintele oferite de aceasta analiza, puteti invata sa va controlati reactiile, in loc sa va lasati controlat de ele.

Analiza stresului:

Exista persoane care isi iubesc profesia si muncesc din greu pt ca asta le face placere. Ei sunt supusi stresului, dar nu se simt epuizati aproape niciodata. Indivizii din cealalata categorie nu sunt motivati de entuziasm, ci de lucruri precum: sentimentul ca sunt in concurenta cu altii, presiuni legate de slujba, probleme cu bugetul, probleme familiale sau relationale, probleme financiare.

Ei sunt afectati de un stres negativ si sufera din cauza aceasta. Cunoastem cu totii oameni care:

- lucreaza tot timpul, de multe ori isi iau cu ei de lucru acasa, dar sunt suparati din cauza asta

-sufera de tulburari nervoase

-nu mananaca bine si nu fac corect exercitiile fizice

-nu-si iau niciodata liber cand sunt bolnavi

-rareori petrec timp cu familia

-nu stiu cum sa se relaxeze, sa se distreze sau pur si simplu sa nu faca nimic (de multe ori, recurg la sporturi competitive ca mijloc de "relaxare")

SUNTETI OBSEDAT DE MUNCA?

Sectiunea A

Raspundeti cu Da sau Nu

1. Sunteti intotdeauna punctual la intalniri?

2. Va simtiti mai bine atunci cand faceti ceva decat atunci cand stati degeaba?

3. Va organizati cu atentie hobby-urile?

4. Cand va implicati in activitati recreative, faceti aceasta impreuna cu colegii de serviciu?

5. Chiar si atunci cand sunteti presat, aveti grija sa va asigurati ca sunteti in posesia tuturor datelor necesare inainte de a lua o decizie?

6. Majoritaea prietenilor dvs lucreaza in acelasi domeniu?

7. Majoritatea lecturilor dvs sunt legate de profesie?

8. Stati sa lucrati pana tarziu mai des decat colegii dvs?

9. Cand serviti o cafea sau un cocktail la o petrecere, discutati despre chestiuni profesionale?

10. In visele dvs apar mai des conflicte legate de munca decat de familie?

11. Atunci cand va recreati depuneti la fel de mult efort ca si cand munciti?

12. Sunteti cuprins de neliniste in vacante?

13. Sotul sau sotia si prietenii va considera o persoana cu care te poti intelege usor?

Daca ati raspuns afirmativ la majoritatea intrebarilor de la 1-12 si negativ la 13, inseamna ca sunteti obsedat de munca, dar retineti ca aceasta nu e un lucru rau atata vreme cat nu va streseaza prea tare. Pt a descoperi daca "patima" dvs este o sursa de stres negativ, raspundeti la intrebarile din sectiunea B cu Da sau Nu:

Sectiunea B

14. Comunicati mai bine cu colegii decat cu sotul/a (prietenul/a cea mai bun/a)?

15. Va relaxati mai bine sambata decat duminica dupa-amiaza?

16. Lucrati in pat cand sunteti bolnav si stati acasa?

17. De obicei, va supara foarte tare cand ceilalti va fac sa asteptati?

18. Va treziti noaptea ingrijorat din cauza unor probleme profesionale sau familiale?

19. In practicarea unor sporturi de competitie, vi se intampla sa vedeti chipul sefului dvs?

20. Vi se intampla sa cnsiderati munca o metoda de a evita intretinerea unor s

3. Nu mananc si nu ma odihnesc bine?

4. Simt ca in conditiile date nu e nici o speranta de mai bine?

5. Ma plang tot timpul?

6. Mi se pare ca nimanui nu-i pasa de mine?

7. Ma simt aproape tot timpul suparat, frustrat sau furios?

8. La serviciu, ma simt supus presiunii si concurentei?

9. Orice fac nu e suficient?

10. Mi-e teama ca pot ceda in orice clipa?

Primul pas in rezolvarea problemei este sa analizati toate sursele de stres din viata dvs, pt a determina care dintre ele sunt pozitive si care negative. Apoi trebuie sa vedeti ce puteti face si ce nu puteti schimba. Parcurgeti urmatorul exercitiu:

Notati raspunsurile pe o coala de hartie. NU PARCURGETI EXERCITIUL MINTAL!

1. Pe o foaie de hartie scrieti toate lucrurile care va provoaca stres. Lasati spatiu intre ele. Incercati sa identificati cel putin 5 factori de stres.\

2. Pe o scara de la 1 la 10 (10 fiind valoarea cea mai inalta), determinati nivelul fiecarui factor de stres.

3. Determinati daca factorul de stres este pozitiv ( de ex: o nunta, o promovare, nasterea unui copil, o slujba noua) sau negativ (o purtare grosolana, condusul prin oras la ore de varf)

4. Alaturi de fiecare factor de stres, notati sentimentele pe care vi le trezeste situatia stresanta respectiva(furie, frustrare, fericire, frica)

5. Identificati care latura din viata dvs este cea mai afectata de fiecare dintre factorii de stres negativ (familiala, sociala, afaceri/profesie)

6. Pt fiecare factor de stres determinati daca:

a. sta in puterea dvs sa rezolvati problema - atunci notati cuvantul DA langa factorul respectiv

b. nu sta in puterea dvs sa schimbati situatia. Este in afara controlului dvs, nu puteti face nimic ca sa o schimbati- Notati NU langa factorul respectiv

Daca NU aveti posibilitatea sa faceti ceva in legatura cu o sursa de stres negativ, uitati de ea. Mental, aruncati problema la gunoi si nu mai pierdeti energie pretioasa gandindu-va la ea.

Daca AVETI posibilitatea sa schimbati situatia, ganditi-va ce veti face in legatura cu aceasta. Alcatuiti un plan de actiune.