drept administrativ

DREPTUL ADMINISTRTIV – RAMURĂ A DREPTULUI PUBLIC
CONCEPTUL DE ADMINISTRAŢIE

Structurarea în cele două mari ramuri ale dreptului, cel privat şi cel public, s-a realizat încă din Antichitate.
Ulpian (jurist): „Dreptul public este cel care se referă la organizarea statului român, iar dreptul privat – la interesele fiecăruia”. La baza acestei disincţii stă, aşadar interesul ocrotit prin norma de drept. Atunci când acest interes e relativ (adică referitor) la viaţa cetăţii, suntem în sfera dreptului public. Când norma de drept e privitoare la individ, ne aflăm în domeniul dreptului privat. Dreptului public îi sunt specifice o serie de trăsături, care îl particularizează de dreptul privat. Obiectul lui de reglementare vizează atât autorităţile administraţiei publice de natură statală sau autonomă locală, personalul care îl deserveşte, cât şi relaţia dintre stat şi cetăţean, inclusiv relaţia dintre stat şi unităţile administrativ teritoriale, ca proprietare de bunuri şi persoanele fizice sau juridice.

Scopul administraţiei este realizarea interesului public general
Nevoile umane pot fi îndeplinite atât prin implicarea particularilor în prestarea de servicii publice, cât şi prin realizarea acestui lucru de către administraţie. Există domenii în care particularii nu pot interveni, cum ar fi de exemplu apărarea, sau serviciile diplomatice. În acest context se regăseşte una dintre raţiunile care justifică intervenţia administraţiei. Ea semnifică deci, sfera interesului public, respectiv acele necesităţi care sunt vitale atât pentru colectivitate, în ansamblul său, cât şi pentru fiecare membru al acesteia şi care nu pot fi satisfăcute de iniţiativa privată.
Este vorba despre necesităţi sociale la care iniţiativa privată nu poate să răspundă, acestea fiind vitale pentru comunitate luată ca un întreg sau pentru fiecare dintre membrii care o compun. Sfera interesului public formează un domeniu propriu administraţiei. Mijlocul de acţiune al administraţiei în vederea realizării interesului general este puterea publică. Aceasta reprezintă ansamblul prerogativelor acordate administraţiei pentru a-i permite să prevaleze interesul general, faţă de interesele particularilor.
Conceptul de administraţie
Administraţia în sens de organizare, desemnează un ansamblu de organe care realizează o activitate specifică, iar în sens de activitate desemnează activitatea prin care se execută legea sau se prestează servicii publice, în limitele legii. (Expresia „în limitele legii” evocă principiul de drept potrivit căruia totul este permis, dacă nu este interzis de lege. )
Am stabilit că SCOPUL administraţiei îl reprezintă satisfacerea interesului general, a binelui public. Un asemenea scop impune ca autorităţile administrative să dispună de anumite mijloace pe de o parte, şi să deţină anumite preogative şi o poziţie de superioritate faţă de cei administraţi, pe de altă parte. Dacă raporturile dintre particulari se bazează pe egalitatea juridică , cele dintre administraţie şi cei administraţi presupun o inegalitate juridică.
Specific administraţiei publice este regimul de putere publică, acesta însemnând clauzele (prerogativele), derogatorii de la dreptul comun, cu care sunt investite autorităţile administrative publice şi prin intermediul cărora fac să prevaleze interesul public (general), atunci când vine în contradicţie cu interesul particularilor.
Un alt concept specific dreptului administrativ este cel de ordine publică prin care se înţelege un minimum de condiţii necesare pentru o viaţă socială acceptabilă. Ordinea publică este ansamblul regulilor care asigură siguranţa societăţii şi a căror încălcare nu antrenează decât ilegalitatea parţială a unui act sau fapt juridic.
Conceptul de serviciu public a fost vreme îndelungată noţiunea cheie a dreptului administrativ, care era definit a reprezenta drepturile serviciilor publice. Doctrina a definit serviciul public ca fiind acea activitate organizată sau desfăşurată de o autoritate a administraţiei publice (organ public) pentru a satisface nevoi sociale de interes public.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul « administraţie » a evocat o activitate în supuşenie, executată la comandă. Cuvântul administraţie este de origine latină, însemnând „slujbă”, „îngrijire”, „mod de folosinţă” a unor bunuri. Cuvântul latin administer are înţelesul de „ajutor al cuiva”, „slujitor”, „executant”. Astfel, s-a ajuns la cuvântul administraţie cu semnificatia „serviciul celui supus” sau „activitate subordonată sub comandă”.
Administraţia publică, în mod tradiţional, presupune două elemente de bază:
- Executarea legii – cuvântul „lege” trebuie înţeles în accepţiunea „lato sensu”, de act normativ cu forţa obligatorie şi nu în accepţiunea „stricto sensu”, de act juridic al Parlamentului.
- Prestarea de servicii publice în limitele legii.

Definiţia şi trăsăturile administraţiei publice
În sens formal (organic), unii autori consideră că termenul de administraţie, desemnează autorităţile publice investite cu sarcini administrative, iar în sens (material) funcţional evocă tocmai activităţile pe care trebuie să le realizeze aceste autorităţi publice.
Alt autor consideră că în sens formal, prin administraţie publică înţelegem ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice care realizează, pe baza şi în vederea executării legii, o activitate cu un anumit specific.
Antonie Iorgovan defineşte administraţia publică ca fiind ansamblul activităţilor desfăşurate de către Preşedintele României, Guvern, autorităţile administrative autonome centrale, autorităţile administrative autonome locale si, după caz, structurile subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice.
Administraţia publică = reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de autorităţile adminstrative de stat, cele autonome locale, asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, prin care, în regim de putere publică, se execută legea, în sens material, concret sau prin emiterea de acte normative cu forţă juridică inferioară legii sau se prestează servicii publice.
Rezultă din definiţie următoarele trăsături ale administraţiei publice:
a) Este o activitate prin care se realizează două obiective :
- executarea legii (în sens material, concret sau prin emiterea de acte normative cu forţă juridică inferioară sau egală legii, cum e cazul ordonanţelor de Guvern)
- prestarea de servicii publice, în limitele legii.
b) A doua trăsătură are în vedere autorităţile publice care o realizează. Aceste autorităţi pot fi:
- Autorităţi publice centrale
- Autorităţi publice locale
- Organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean şi structuri asociative ale unităţilor administrativ teritoriale, cu sau fără personalitate juridică.
c) Ultima trăsătură se referă la regimul juridic specific ce o reglementează şi anume regimul de putere publică, regim ce presupune ansamblul unor prerogative cu care sunt investite autorităţile administrative şi prin intermediul cărora interesul public dobândeşte preeminenţă (superioritate) faţă de interesul privat.

Corelaţia Executiv – administraţie publică
În sistemul constituţional actual, executivul înseamnă, în primul rând, bicefalismul Preşedinte- Guvern. El presupune, (în sensul funcţional al termenului) acea funcţie a statului, distinctă de puterea legislativă şi judecătorească, prin care se asigură executarea legii.
Unii specialişti fie identifică cele două concepte, fie apreciază că este greu de făcut o departajare între ele. „Ceea ce se poate desprinde din aceste opinii, în ciuda contradictorialităţii lor, este faptul că puterea executivă sau executivul îndeplineşte funcţii administrative, fără ca prin aceasta să se confunde cu administraţia publică, să se limiteze la conducerea acesteia.”
Cele mai multe concepţii duc la ideea că executivul presupune două dimensiuni:
a) Guvernarea – ceea ce înseamnă trasarea deciziilor esenţiale pentru prezent, dar mai ales pentru viitorul unei ţări, inclusiv din perspectiva relaţiilor cu alte state sau cu organizaţii internaţionale. Cu alte cuvinte a lua decizii esenţiale care angajează viitorul naţiunii.
b) Administraţia – care înseamnă îndeplinirea sarcinilor cotidiene.
Rezultă deci, că administraţia este doar un segment al Executivului, fără a se suprapune cu acesta. Esenţa noţiunii de guvernare constă în existenţa unui mecanism de conducere care nu are nevoie, pentru a funcţiona, de autoritatea, sancţiunile şi intervenţia coerciţiei publice.

Sfera autorităţilor care înfăptuiesc administraţia publică:
Autorităţi de stat (centrale):
- Cei doi şefi ai Executivului bicefal: Preşedintele şi Guvernul
- Ministerele şi alte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului
- Autorităţi centrale nesubordonate Guvernului - numite generic autorităţi centrale autonome.
- Serviciile descentralizate si deconcentrate ale ministerelor din unităţile administrative teritoriale.
- Prefectul (este reprezentantul Guvernului pe plan local. El conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalate organe ale adminisitraţiei publice centrale)
Autorităţi autonome locale:
- Consiliul local
- Primarul
- Consiliul judeţean
Art. 121, alin. 1) din Constituţie prevede că Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. Iar la art 122, alin 1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, operează cu două concepte: autorităţi deliberative şi autorităţi executive.
a) Autorităţile deliberative : consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor
b) Autorităţi executive : primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al capitalei şi preşedintele consiliului judeţean

DEFINIŢIA DREPTULUI ADMINISTRATIV

După opinia unor autori de specialitate, noţiunea dreptului aministrativ are două sensuri:
- Un prim sens ar fi acela - un grup de norme juridice care, datorită particularităţilor pe care le prezintă, formează o ramură disticntă de drept, în cadrul sistemului dreptului.
- În al doilea sens – acea ramură a ştiinţei juridice care concretizează normele de drept administrativ.
Antonie Iorgovan defineşte dreptul administrativ ca fiind acea ramură a dreptului public ce reglementează concret sau cu valoare de principiu relaţiile sociale din sfera administraţiei publice, precum şi cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice sau structuri private, investite cu autoritate publică, pe de o parte şi cei vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorităţi, pe de altă parte.
*Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public care reglementează raporturile din sfera administraţiei publice active, raporturile acesteia cu celelalte autorităţi publice, cu particularii, cele care privesc organizarea şi funcţionarea ei, precum şi pe cele de natură conflictuală, dintre administraţie şi cei administraţi, pe de o altă parte, şi cei vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Reiese din definiţie faptul că dreptul administrativ reglementează două categorii de relaţii sociale:
a) relaţiile sociale care concretizează cele trei dimensiuni ale administraţiei publice active în actualul sistem constituţional şi legal:
- executarea legii,
- emiterea de acte normative cu forţă juridică inferioară sau egală legii (Ordine-instrucţiuni sau precizări)
- prestarea de servicii publice, în limitele legii
b) Relaţiile sociale de natură conflictuală, dintre autorităţile administrative, pe de o parte şi cei vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime pe de altă parte.
Obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care reprezintă obiectul activităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, respectiv acele raporturi în care autorităţile administraţiei publice înfăptuiesc puterea executivă.

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV

Prin noţiunea de “izvor” al dreptului administrativ se înţelege acea formă prin care se exteriorizează o normă de drept administrativ.
Teoria generală a dreptului împarte izvoarele de drept în două categorii: izvoare materiale (cele reprezintă condiţiile materiale concrete de existenţă care generează norma juridică) şi izvoare formale, prin care se evocă formele de concretizare a normei juridice, de exprimare propriu-zisă a dreptului. Izvoarele formale acestea reprezintă actele normative adoptate sau emise de autotităţile publice competente, acte ce contin norme juridice, reguli de conduită obligatorii, imperative.
Pentru ca o regulă de conduită să devină obligatorie pentru cei cărora li se adresează ,este nevoie ca acea regulă să capete o formă juridică, prin care voinţa guvernanţilor să devină obligatorie pentru membrii societăţii, iar în caz de nevoie să intervină forţa de constângere a statului.
Izvoarele formale sunt de două categorii: scrise şi nescrise.
1). Izvoarele formale nescrise ale dreptului administrativ
a) Cutuma sau obiceiul. Obiceiul este ceea ce s-a hotărît printr-un consimţământ tacit să fie obligatoriu în sensul legii şi a fost socotit lungă vreme ca obligatoriu. Aşadar rezultă că pentru a deveni un izvor de drept cutuma sau obiceiul trebuie să îndeplinească două condiţii:
- să fie îndelungat
- să fie socotit de toată lumea ca având caracter obligatoriu în sensul legii.
b) Jurisprudenţa. este felul in care instanţa judecătorească interpretează legea. Jurisprudenţa este constituită prin hotărîrile pe care instanţele judecătoreşti de toate gradele (Judecătorii, Tribunale, Curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie...) le dau în speţele pe care le au de judecat, spre a rezolva conflictele ce le sunt supuse. Principalul rol al jurisprundentei, ca si acela al doctrinei, este de a interpreta legea, judecatorul avand rolul de a aplica legea.
c) Doctrina juridica cuprinde analizele, interpretarile si teoriile pe care specialistii le emit în cadrul studiului fenomenului juridic. Desi are un rol semnificativ in pregatirea practicienilor dreptului, doctrina nu constituie, in dreptul romanesc actual, izvor de drept. Cu alte cuvinte, nici o parte nu poate invoca intr-o cauza aflata in fata unei instante de judecata opinia exprimata intr-o lucrare de specialitate in legatura cu o anumita chestiune juridica, incidenta in speta respectiva.
2). Izvoarele scrise ale dreptului administrativ
a) Constituţia. Reprezintă principalul izvor de drept în general şi de drept administrativ, în special. Ea constituie sursa oricărui regim politic, a sistemului de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, dar şi sursa directă sau indirectă pentru întreaga administraţie publică.
Constituţia este cel mai important ivzor de drept administrativ din următoarele considerente:
- consacră principiile cu caracter general care guvernează statul român
- reglementează principiile şi instituţiile fundamentale privind adminitraţia publică în mod expres
- consacră izvoarele propriu-zise ale dreptului administrativ, prevăzându-le sau trimiţând la actul normativ care urmează să le prevadă.
b) Legea organică şi legea ordinară.
Legea organică Constituie acea categorie de legi cu caracter intermediar -între legile constituţionale şi cele ordinare, în sensul că ele reglementează organizarea, funcţionarea şi structura organelor statului sau domenii majore ale vieţii sociale. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor din fiecare cameră - deci o procedură specială.
Legile ordinare Sunt toate celelalte legi elaborate de (organul legislativ suprem) Parlament în procedura obişnuită de legiferare având ca obiect reglementarea diverselor domenii şi raporturi sociale ce nu sunt de domeniul Constituţiei sau legilor organice. Procedura de adoptare: jumătate din numărul parlamentarilor prezenţi. Tot în categoria de legi, ca izvor de drept, sunt cuprinse "codurile" de legi; ele reglementează domenii largi ale vieţii sociale; poartă denumirea şi de "drept comun" (ex: Codul Civil- drept comun sau legea generală în raport cu o lege adoptată mai recent în materie de drept civil şi care, spre deosebire de Cod este şi poartă denumirea de "lege specială"). În cazul concursului de legi: între legea specială şi cea generală, acţionează principiul "lex speciali derogat generali".
Legile organice şi cele ordinare reprezintă izvoare ale dreptului administrativ atunci când prin obicetul lor de reglementare vizează materii care constituie obiectul acestei ramuri de drept. Legile organice, în marea lor majoritate sunt izvoare de drept administrativ pentru că regelemnetează domenii ce aparţin acestei ramuri de drept.
c) Ordonanţele de Guvern – (pot fi obişnuite sau de urgenţă) ele sunt izvoare exprese ale dreptului administrativ pentru că emană de la autoritatea care are misiunea să exercite conducerea generală a administraţiei publice. (guvernul?)
d) Decretul - lege
e) Hotărîrile de Guvern – ele au rolul de a pune legea în executare.
f) Actele administraţiei ministeriale – pentru ca ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ ce emană de la organele centrale de specialitate (ministere) să fie cunoscute şi opozabile erga omnes ele trebuie publicate în Monitorul Oficial.
g) Ordinul prefectului. Prefectul emite ordine cu caracter normativ şi individual
h) Hotărîrile Consiliului judeţean Consiliul judeţean adoptă hotărâri
i) Hotărârile Consiliului local adoptă hotărâri
j) Dispoziţiile primarului Primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţa publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate.
k) Tratatele internaţionale

NORMA DE DREPT ADMINISTRATIV

Norma juridică – definiţia
Sistemul social normativ conţine reguli, norme, care sunt destinate să reglementeze diferite relaţii sociale care există între membrii unei colectivităţi. Prin intermediul acestor reguli, societatea caută să creeze posibilitatea de a se apăra împotriva acelora care aduc atingere integrităţii sale.
Norma juridică este definită ca reprezentând regula socială de comportament caracterizată prin generalitate, impersonalitate şi obligativitate, instituită sau recunoscută de autoritatea publică având acest atribut conferit de societate, şi a cărei aplicare se asigură prin acceptarea conştientă de către destinatarii ei, nerespectarea fiind sancţionată de către forţa de constrângere specializată a statului.

Elementele normei juridice: ipoteza (prescrie conduita în care urmează să se aplice dispoziţia), dispoziţia (prescrie conduita pe care trebuie să o urmeze cei cărora li se adresează) şi sancţiunea (precizează urmările nerespectării dispoziţiei).
a) Ipoteza normei de drept administrativ
Ipoteza poate să facă referire la:
- Împrejurările, condiţiile, situaţiile în care se aplică norma juridică (de exemplu );
- Subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenţa normei;
- Definiţii (de exemplu art. 1 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată );
- Scopul unei anumite autorităţi publice sau al unei anumite activităţi;
- Explicarea semnificaţiei unor termeni (de ex., art 2 din Legea nr. 195/2006 a descentralizării unde sunt explicaţi anumiţi termeni , sau în art. 2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ)
Din cauza faptului că fenomenul administrativ este unul vast ce presupune o complexitate şi o multitudine de aspecte şi ipoteza are caracter dezvoltat, ea poate să fie absolut determinată sau relativ determinată după modul în care sunt reglementate împrejurarile în care ea se aplică.
Ipoteza este absolut determinată când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispoziţia, situaţie în care autoritatea administraţiei publice nu poate decât să verifice şi să ateste ori să ia act şi să confirme. Ip e abs det Când legea impune cu precizie adminitraţiei un anumit comportament, îi „dictează” ce anume trebuie să facă, iar aceasta trebuie să se supună întocmai, (Este vorba de aşa numita competenţă legată).
Ipoteza este relativ determinată când legea (izvorul formal de drept) prevede, în general, împrejurarile în care se aplică norma, existenţa lor concretă urmând a fi stabilită de organul care o aplică. Este vorba de compenţa de apreciere.

b) Dispoziţia normei de drept administrativ
Ea reprezintă „miezul normei juridice”, adică este acea parte a normei juridice care cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora, ceea ce formează conţinutul normei juridice.
Datorită faptului că administraţia publică se desfăşoară în regim de putere publică şi are ca scop realizarea binelui public, de regulă dispoziţia normei de drept administrativ este imperativă, categorică, impunând o anumită prestaţie sau interzicând o anumită activitate.
Aşadar sunt recunoscute trei categorii de dispoziţii:
- Dispoziţii onerative – prin care se impune o anumită conduită subiectului de drept
- Dsipoziţii prohibitive – prin care se interzice o anumită conduită subiectului de drept
- Dispoziţii permisive – atunci când se prevede o anumită acţiune, lăsându-se la alegerea subiectului de drept dacă va face sau nu ceea ce norma îi permite, dar nu îl obligă. De cele mai multe ori, aceste dispoziţii sunt evocate prin verbul ”a putea”, introdus în expresii ca “autoritatea administrativă poate…”, “cetăţeanul poate…”.

c) Sancţiunea normei de drept administrativ
Sancţiunea normei de drept administrativ reprezintă consecinţele, urmările care intervin, ce urmează a se produce în cazul nerespectării dispoziţiei juridice.
După obiectul la care se referă sancţiunile pot fi:
- sancţiuni cu privire la acte juridice (anulări, suspendări)
- sancţiuni cu privire la persoane, instituţii, autorităţi publice (amendă, avertisment)
- sancţiuni cu privire la bunuri (demolarea unei construcţii)
- sancţiuni mixte (destituirea şi anularea actului emis de un funcţionar public)
Din punct de vedere al modalităţilor de exprimare pot fi identificate:
- Sancţiuni administrativ-disciplinare (ex. destituirea din funcţie, revocarea alegerii, mutarea disciplinară etc.)
- Sancţiuni specifice răspunderii administrativ-contravenţionale (ex. amenda, avertismentul, inchisoarea contraventionala etc.)
- Sancţiuni specifice răspunderii administrative-patrimoniale care vizează repararea prejudiciilor produse prin actele administrative.

CLASIFICAREA NORMELOR DE DREPT ADMINISTRATIV

După obiectul de reglementare, normele de drept administrativ, pot fi:
- Norme de drept material – care vizează drepturile şi obligaţiile corelative ale autorităţilor adminitraţiei publice sau agenţilor autorizaţi implicaţi în activitatea administrativă;
- Norme de drept procedural – al căror obiect îl reprezintă procedura de concretizare a activităţii administrative.
După caracterul normelor:
- Norme imperative
- Norme prohibitive
- Norme permisive

Din punct de vedere al întinderii sferei lor de aplicare:
- Norme cu caracter general – care se aplică tuturor organelor administraţiei publice sau unei sfere mari de organe;
- Norme speciale – care se referă la un organ determinat, (înseamnă că se referă la un anumit subiect recunoscut) de exemplu Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului sau Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Din punct de vedere al izvoarelor de drept care le consacră:
- Norme cuprinse în Constituţie,
- Norme cuprinse în legi organice şi ordinare
- Norme cuprinse în ordonanţe de Guvern simple sau de urgenţă
- Norme cuprinse în hotărâri de Guvern şi acte ale autorităţilor centrale de specialitate
- Norme cuprinse în acte ale autorităţilor autonome locale.

cugetari

“Iubeşte din toată inima fără nicio rezervă, lasă-te surprins de minunăţia vieţii, mulţumeşte şi fii recunoscător pentru aceasta şi vei descoperi superba şi întreaga completitudine a vieţii tale.”

drept civil. drepturi rele curs nr 1

DREPT CIVIL. DREPTURI REALE.

PATRIMONIU. DREPTURI PATRIMONIALE.

PATRIMONIU: totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana, drepturi si obligatii ce au neaparat o valoare economica.

CREANTA: este dreptul pe care o persoana numita creditor il are de a cere executarea unei prestante ce reprezinta un element activ, iar obligatia debitorului de a executa, este elemental pasiv al elementului acestuia.

Art 31 Cod civil

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege

(3) Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii determinate potrivit legii. Transferul intrapatrimonial

Latura active e compusa din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale care apartin unor persoane. Latura pasiva e compusa din valoarea tuturor obligatiilor patrimoniale ce incuba unor persoane. Valoarrea tuturor obligatiilor reprezinta datorii evaluate in bani.

Universalitatea patrimoniului:

Art 541 Cod Civil

Art. 541. -

(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparțin aceleiași persoane și au o destinație comună stabilită prin voința acesteia sau prin lege

(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte. Regulile aplicabile drepturilor purtând asupra bunurilor

Art. 543. -

(1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile

(2) Sunt fungibile bunurile determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații

(3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil. Bunurile consumptibile și bunurile neconsumptibile

Art. 544. -

(1) Bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile

(2) Sunt consumptibile bunurile mobile a căror întrebuințare obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței

(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se schimbă întrebuințarea. Bunurile divizibile și bunurile indivizibile

Art. 545. -

(1) Bunurile sunt divizibile sau indivizibile

(2) Bunurile care nu pot fi împărțite în natură fără a li se schimba destinația sunt bunuri indivizibile

(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil. Bunurile principale și bunurile accesorii

Art. 546. -

(1) Bunul care a fost destinat, în mod stabil și exclusiv, întrebuințării economice a altui bun este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare

(2) Destinația comună poate să fie stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri

(3) Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal

(4) Încetarea calității de bun accesoriu nu poate fi însă opusă unui terț care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal

(5) Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate

(6) Drepturile unui terț privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu. SECȚIUNEA a 2-a Produsele bunurilor Produsele bunurilor

Inalienabilitatea patrimoniului:

Art. 28. -

(1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor

(2) Orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu. Limitele capacității civile

Art. 29. -

(1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege

(2) Nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință sau la capacitatea de exercițiu. Egalitatea în fața legii civile

Functiile patrimoniului:

Art 2324, 1593-1598

Drepturi reale principale:

Art. 551. - Sunt drepturi reale:

1. dreptul de proprietate;

2. dreptul de superficie;

3. dreptul de uzufruct;

4. dreptul de uz;

5. dreptul de abitație;

6. dreptul de servitute;

7. dreptul de administrare;

8. dreptul de concesiune;

9. dreptul de folosință;

10. drepturile reale de garanție;

11. alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter. Formele de proprietate

Formele de proprietate:

Art. 552. - Proprietatea este publică sau privată. Proprietatea privată

Art. 553. -

(1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale

(2) Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local

(3) Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului român

(4) Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege. Proprietatea publică

Art. 554. -

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă.

Proprietatea publica:

Art. 554. -

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă.

Art. 556. -

(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege

(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate

(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege. Dobândirea dreptului de proprietate

drept penal 1. seminar 1

Drept penal 1

Sem 1

Definitie Dr penal:

Ramura sistemului romanesc de drept ce cuprinde totalitatea normelor juridice prin care se arata in ce conditii o fapta este infractiune, felul acestei infractiuni, sanctiunile care se aplica in cazul comiterii lor precum si raspunderea penala. Acest ansamblu de norme juridice este structurat intr-un sistem in jurul institutiilor fundamentale ale dreptului penal: infractiunea, raspunderea penala, sanctiunea penala.

Dreptul penal are 2 componente:

-Partea generala se refera la norma penala, infractiune, sanctiunile penale si raspunderea penala.

- partea speciala care defineste fiecare infractiune in parte.

Obiectul Dr penal:

Este format din raporturile sociale de aparare impotriva infractiunilor, raporturi care se nasc intre stat si infractor ca urmare a comiterii unei infractiuni in vederea tragerii la raspundere penala a acestuia prin aplicarea pedepselor sau a celorlalte sanctiuni penale.

Scopul Dr penal :

Este prevazut in art 1 din Codul penal, in sensul ca legea penala apara impotriva infractiunilor Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea Statului precum si Drepturile si Libertatile acestuia: Proprietatea si Intreaga ordine de drept.

criminologie curs nr 1

CRIMINOLOGIE CURS NR 1

CRIMINOLOGIA SI DOMENIUL SAU DE CERCETARE

Criminologia ca stiinta a aparut in sec al XIX odata cu publicarea monografiei medicului Italian Cezare Lomborzo “Omul delicvent’. Acesta este considerat a fi parintele criminologiei moderne.

A. Criminologia Clasica: are urmatoarele trasaturi:

-centrarea studiului criminologiei asupra faptelor comise

- considerarea liberului arbitru ca fundament al oricarei actiuni umane

-proportionalizarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei

Formarea Criminologiei ca Stiinta:

A. criminologia specializata : studiile specializate aprofundate in domeniu celor 2 razboaie mondiale au determinat acumularea unor cunostinte privind fenomenul criminalitatii precum si un inceput de specializare pe plan professional.aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se ocupa de studiul criminalitatii din cadrul diferitelor discipline si formarea unei criminologii specializate ex: criminology, sociologie, psihologie

B. Criminologia generala:

Ulterior se produce o unificare a criminologiilor specializate intr-o criminologie generala. Pt a demonstra faptul ca criminologia este o stiinta de sine statatoare, facem referire la: obiectul propriu de studiu, scop, functii si metode de cercetare proprii.

Particularitati in formarea criminologiei ca stiinta:

Particularitatile istorice privind procesul de formare a criminologiei au determinat pe planul obiectului de studiu o fragmentare a acestuia. Astfel, diferitele opinii privind obiectul criminologiei au fost clasificate in 2 grupuri: conceptii sectoriale si conceptii unificatoare. Conceptiile sectoriale au fost clasificate in : conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il constituie fapta penala. Si, conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il constitue infractorul. Si, conceptii potrivit carora obiectul de studiu al criminologiei il reprezinata criminalitatea ca fenomen global de studio.

Conceptiile de unificare. Se incearca o sinteza a conceptelor sectoriale prezentate mai sus care sa unifice pe planul obiectului de studiu problemele privind crima, criminalul si criminalitatea.

Obiectul generic al criminologiei il reprezinata criminalitatea ca fenomen social global. Fenomenul criminalitatii trebuie analizat dintr-o perspective sistemica fiind un ansamblu de elemente care se comporta ca un intreg cu proprietati si functii proprii, distinse calitativ de proprietatile elementelor component. Se considera ca obiectul criminologiei il reprezinta criminalitatea reala, infractiunea si relatia sociala fata de criminalitate.

1. Criminalitatea reala:

este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu intr-o perioada de timp determinate.

Criminalitatea aparenta:

Cuprinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului justitiei si inregistrate ca atare.

Criminalitatea legala:

Reprezinta totalitatea faptelor penale pt care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive.

Cifra neagra a criminalitatii:

Reprezinta diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.

Obiectul de studio al criminologiei se refera la criminalitatea reala.

2. Infractorul:

Strict juridic, infractorul este persoana care cu vinovatie savarseste o fapta sanctionata de legea penala.d.p.d.v. criminologic termenul de infractor are o semnificatie complete datorita conditionarilor bio-psiho-sociale care il determina pe om sa incalce legea. Criminologia a studiat si continua sa analizeze aceste coordonate pt ca au relevanta pt alegerea conduitei infractionale si trecerea la act.

3. Victima:

Lucrarile criminologice de data recenta au demonstrat ca exista relatii complexe intre faptuitor si victim, constatandu-se ca in producerea actului infractional contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cazual complex. Pe de alta parte se sustine ca studiile de victimazare sunt importante in determinarea unei relatii sociale impotriva criminalitatii.

4. Reactia sociala:

Intervine atat antefactum prin programe de prevenire cat si postfacum prin infaptuirea justitiei, prin tratament, resocializare si reinsertia sociala a infractorului. Includerea relatiilor sociale in obiectul de studiu al criminologiei este determinata de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infractional si la tendintele sale evolutive.

Ratiune versus emotii: abordarea analitica

Viata noastra este ghidata de 2 forte: ratiunea si emotiile. Va puteti dezvolta capacitatea de a folosi ratiunea pt a rezolva conflictele si problemele.

Primul pas este sa intelegeti care este natura problemei. Puteti face aceasta analizand situatia , propriile sentimente si propriul comportament. Inarmat cu cunostintele oferite de aceasta analiza, puteti invata sa va controlati reactiile, in loc sa va lasati controlat de ele.

Analiza stresului:

Exista persoane care isi iubesc profesia si muncesc din greu pt ca asta le face placere. Ei sunt supusi stresului, dar nu se simt epuizati aproape niciodata. Indivizii din cealalata categorie nu sunt motivati de entuziasm, ci de lucruri precum: sentimentul ca sunt in concurenta cu altii, presiuni legate de slujba, probleme cu bugetul, probleme familiale sau relationale, probleme financiare.

Ei sunt afectati de un stres negativ si sufera din cauza aceasta. Cunoastem cu totii oameni care:

- lucreaza tot timpul, de multe ori isi iau cu ei de lucru acasa, dar sunt suparati din cauza asta

-sufera de tulburari nervoase

-nu mananaca bine si nu fac corect exercitiile fizice

-nu-si iau niciodata liber cand sunt bolnavi

-rareori petrec timp cu familia

-nu stiu cum sa se relaxeze, sa se distreze sau pur si simplu sa nu faca nimic (de multe ori, recurg la sporturi competitive ca mijloc de "relaxare")

SUNTETI OBSEDAT DE MUNCA?

Sectiunea A

Raspundeti cu Da sau Nu

1. Sunteti intotdeauna punctual la intalniri?

2. Va simtiti mai bine atunci cand faceti ceva decat atunci cand stati degeaba?

3. Va organizati cu atentie hobby-urile?

4. Cand va implicati in activitati recreative, faceti aceasta impreuna cu colegii de serviciu?

5. Chiar si atunci cand sunteti presat, aveti grija sa va asigurati ca sunteti in posesia tuturor datelor necesare inainte de a lua o decizie?

6. Majoritaea prietenilor dvs lucreaza in acelasi domeniu?

7. Majoritatea lecturilor dvs sunt legate de profesie?

8. Stati sa lucrati pana tarziu mai des decat colegii dvs?

9. Cand serviti o cafea sau un cocktail la o petrecere, discutati despre chestiuni profesionale?

10. In visele dvs apar mai des conflicte legate de munca decat de familie?

11. Atunci cand va recreati depuneti la fel de mult efort ca si cand munciti?

12. Sunteti cuprins de neliniste in vacante?

13. Sotul sau sotia si prietenii va considera o persoana cu care te poti intelege usor?

Daca ati raspuns afirmativ la majoritatea intrebarilor de la 1-12 si negativ la 13, inseamna ca sunteti obsedat de munca, dar retineti ca aceasta nu e un lucru rau atata vreme cat nu va streseaza prea tare. Pt a descoperi daca "patima" dvs este o sursa de stres negativ, raspundeti la intrebarile din sectiunea B cu Da sau Nu:

Sectiunea B

14. Comunicati mai bine cu colegii decat cu sotul/a (prietenul/a cea mai bun/a)?

15. Va relaxati mai bine sambata decat duminica dupa-amiaza?

16. Lucrati in pat cand sunteti bolnav si stati acasa?

17. De obicei, va supara foarte tare cand ceilalti va fac sa asteptati?

18. Va treziti noaptea ingrijorat din cauza unor probleme profesionale sau familiale?

19. In practicarea unor sporturi de competitie, vi se intampla sa vedeti chipul sefului dvs?

20. Vi se intampla sa cnsiderati munca o metoda de a evita intretinerea unor s

3. Nu mananc si nu ma odihnesc bine?

4. Simt ca in conditiile date nu e nici o speranta de mai bine?

5. Ma plang tot timpul?

6. Mi se pare ca nimanui nu-i pasa de mine?

7. Ma simt aproape tot timpul suparat, frustrat sau furios?

8. La serviciu, ma simt supus presiunii si concurentei?

9. Orice fac nu e suficient?

10. Mi-e teama ca pot ceda in orice clipa?

Primul pas in rezolvarea problemei este sa analizati toate sursele de stres din viata dvs, pt a determina care dintre ele sunt pozitive si care negative. Apoi trebuie sa vedeti ce puteti face si ce nu puteti schimba. Parcurgeti urmatorul exercitiu:

Notati raspunsurile pe o coala de hartie. NU PARCURGETI EXERCITIUL MINTAL!

1. Pe o foaie de hartie scrieti toate lucrurile care va provoaca stres. Lasati spatiu intre ele. Incercati sa identificati cel putin 5 factori de stres.\

2. Pe o scara de la 1 la 10 (10 fiind valoarea cea mai inalta), determinati nivelul fiecarui factor de stres.

3. Determinati daca factorul de stres este pozitiv ( de ex: o nunta, o promovare, nasterea unui copil, o slujba noua) sau negativ (o purtare grosolana, condusul prin oras la ore de varf)

4. Alaturi de fiecare factor de stres, notati sentimentele pe care vi le trezeste situatia stresanta respectiva(furie, frustrare, fericire, frica)

5. Identificati care latura din viata dvs este cea mai afectata de fiecare dintre factorii de stres negativ (familiala, sociala, afaceri/profesie)

6. Pt fiecare factor de stres determinati daca:

a. sta in puterea dvs sa rezolvati problema - atunci notati cuvantul DA langa factorul respectiv

b. nu sta in puterea dvs sa schimbati situatia. Este in afara controlului dvs, nu puteti face nimic ca sa o schimbati- Notati NU langa factorul respectiv

Daca NU aveti posibilitatea sa faceti ceva in legatura cu o sursa de stres negativ, uitati de ea. Mental, aruncati problema la gunoi si nu mai pierdeti energie pretioasa gandindu-va la ea.

Daca AVETI posibilitatea sa schimbati situatia, ganditi-va ce veti face in legatura cu aceasta. Alcatuiti un plan de actiune.

SUNTETI CONTROLAT DE STARILE DVS. DE SPIRIT?

O persoana este dificila cand comportamentul sau provoaca dificultati dvs si celorlalti.

EXEMPLU: Sa presupunem ca un client incepe sa zbiere la dvs, gata sa va faca praf in legatura cu un lucru pt care nu aveti nici o vina. Care ar fi reactia dvs fireasca?

1. Va aparati pe dvs sau firma pt care lucrati.

- atacul verbal al clientului face sa se declanseze mecanismuldvs de aparare. e posibil ca totul sa se transforme intr-un concurs de urlete. este o situatie in care ambii parteneri au de pierdut.

2. Comportamentul clientului va infurie, dar strangeti din dinti si va concentrati asupra solutiei.

chiar daca nu aratati, simtiti ca fierbeti pe dinauntru. daca il lasati pe celalalt sa isi verse furia pe dvs, mai tarziu va trebui s-o dati afara(unii striga la urmatoarea persoana pe care o intalnesc, conduc masina nebuneste sau poate isi bat cainele,etc). dvs alegeti daca acceptati sau nu furia celuilalt. daca o acceptati inseamna ca v-ati lasat controlat de situatie. aceasta reactie este negativa pt dvs. opriti-va si intrebati-va: pe cine e nervos clientul-pe mine sau pe situatie? de obicei pe situatie dar cum s-a intamplat sa fiti de fata ati devenit tina fustrarii si furiei clientului.

3. inainte de a raspunde, va acordati un scurt ragaz pt a intelege ca pe client il deranjeaza situatia, si nu dvs. prin urmare, nu e nevoie sa va aparati.

reactia ac este cea mai buna. ea opreste din start mecanismul defensiv. concentrati-va asupra problemei clientului, nu asupra propriilor sentimente. luati notite cand celalalt vorbeste. parafrazati-l in tot ce spune pt a va asigura ca ati inteles problema, dovedind astfel ca ati fost atent la tot. puneti intrebari..

EXEMPLU: Cum reactionati cand un coleg spune ceva ce va raneste sentimentele? va retrageti in sine si rumegati situatia fara sa faceti nimic? in loc sa petreceti timp in nefericire, mai bine invatati :

1. sa identificati ceea ce v-a provocat discomfortul

2. sa vorbiti imediat cu persoana care v-a suparat.

SENTIMENTE NEGATIVE:

furie, deprimare, rusine, jena, suferinata, nemultumire, disconfort, tensiune, agitatie, ranire, fustrare, gelozie, intimidare, ingrijorare, limitare, suspiciune, suparare, remuscari, vinovatie, a fi ignorat, inferioritate, a fi respins, tulburare, prostie, enervare, a fi emotiv, a fi ofensat, anxietate, dezamagire, nesiguranta, nervozitate, umilinta, tristete, stinghereala, ingrijorare, stanjeneala.

-observati-va reactiile fizice (pe care probabil le veti incerca atunci cand intalniti oameni care incearca sa va induca un sentiment mentionat in lista de mai sus) si intrebati-va daca reactia dvs nu este cumva exagerata. daca ajungeti la concluzia ca sentimentul dvs nu are o baza reala, inseamna ca ati avut o reactie exagerata. dezamorsati apoi reactia negativa. daca mintea dvs continua sa dea tarcoale incidentelor neplacute, amintiti-va ca astfel permiteti altcuiva sa va controleze viata, ar fi bine sa nu mai faceti asta!

-cand aveti o zi proasta, incercati sa adoptati o atitudine pozitiva si observati daca nu cumva aceasta schimba lucrurile.

-majoritatea oamenilor cred ca exista doar 2 feluri in care se pot proceda cu emotiile lor negative:

1. sa le reprime

2. sa le exprime exact asa cum le simt-adica intr-un mod negativ

cei mai multi dintre noi sunt constienti ca ambele metode pot avea efecte distructive.

Crizele de nervi. sunt izbucniri de furie copilaresti si necontrolate, ce pot fi declansate de orice- un eveniment recent, nesemnificativ sau ceva ce s-a intamplat cu mult timp in urma si persoana respectiva l-a tinut in ea.

Sarcasmul. cei care recurg la sarcasnm pt a-si exprima emotiile negative de obicei refuza sa infrunte direct cauza proastei lor dispozitii

Atitudinea imbufnata. oamenii imbufnati sunt gata sa arate ca sunt prost dispusi, dar refuza sa explice motivul.

CUM ARATA/ NU ARATA IUBIREA ADEVARATA...

Voi scrie doua liste .In ele veti gasi imagini a ceea ce implica si ceea ce nu implica o relatie minunata. Listele pot sa se largeasca cu afirmatii specifice relatiei dintre voi. Insist sa le parcurgeti de mai multe ori. Savurati-le. Lasati-le sa se infiltreze in inconstientul vostru. Cand terminati cu listele, va sugerez sa luati o pauza si sa reflectati asupra agitatiei din inima si sufletul vostru si frunzariti un timp paginile propriei vieti pt a descoperi de unde vin aceste sentimente. Dupa ce ati facut asta, spuneti-i si partenerului despre aceasta parte din voi. Impartasiti totul cu el. Astfel ia nastere intimitatea, apropierea. Conectarea unei inimi la o alta printr-o serie de lucruri marunte mareste iubirea.

LISTA I: Cum arata iubirea adevarata

STIU CA SUNT INDRAGOSTIT/A DE TINE PENTRU CA / DIN CAUZA CA/ ATUNCI CAND...

1. Obisnuiam sa ma infurii asa de tare pe tine pentru ca nu puneai niciodata capacul la nimic. Acum, cand ma intind sa iau sticla de suc si cade capacul, zambesc si imi zic: "Ah. A trecut pe aici. E prezent in viata mea. Cat ma bucur!"

2 Te privesc, dupa 20 de ani impreuna, si ma intreb cum de este totul la fel de interesant ca in prima zi cand ne-am cunoscut.

3. Cand sunt plecat cu afaceri si observ un cuplu de tineri indragostiti, vrajiti de magia dragostei, nu ma pot gandi decat la tine.

4. Te certi cu mine, uneori ma urasti, iar apoi te opresti si zambesti pentru ca ti-ai amintit cum te-am facut sa razi cand ai avut acel interviu si iti era asa de teama.

5.Pentru mine esti la fel de sexy ca in ziua cand te-am cunoscut, chiar si atunci cand suntem prea obositi ca sa mai facem dragoste.

6. Imi atragi atentia cand ma port prosteste.

7. Nu ai lua niciodata lectii de dans singura, dar ti-a placut la nebunie cand am mers amandoi la cursuri.

8. Consideri ca tot ce inseamna computer, fire, butoane sunt niste chestii ridicole si in secret ma placi pentru ca stiu sa folosesc si sa fac sa mearga toate aceste lucruri.

9.Cand faci haz, impreuna cu alti barbati, despre machiaj si hormoni, poti sa razi si in acelasi timp, sa le lasi o subtila impresie ca pentru tine aceste lucruri sunt la fel de importante precum fotbalul .

10. Esti sexy pentru ca nu te straduiesti sa fii.

11. Nu te plangi atunci cand te doare ceva.

12. Cand ma surprinzi lacrimand la sfarsitul unui film, te porti ca si cum nu ai fi observat nimic, desi eu stiu ca m-ai vazut.

13. Iti ia mult pana sa pleci la munca in toiul iernii cand sunt - 20 grade afara, iar eu sunt ingrijorat pentru ca-ti stiu sensibilitatea la frig, dar teama imi dispare cand, in timp ce intru in baie sa ma pregatesc si eu de plecare, dau de o infuzie ametitoare de parfum de femeie.

14. Intri intr-o incapere plina de oameni si incepi o conversatie, spargi gheata pt ca prezenta noastra sa fie acceptata, si sa ma incluzi si pe mine in conversatie atunci cand incep sa ma tem ca am devenit invizibil.

15. Ma lingusesti, ma flatezi si reusesti sa ma convingi sa accept slujba aceea de care nu ma credeam in stare si se dovedeste a fi meseria pe care o iubesc cel mai mult.

16. Ma contrazici la sange cand vine vorba despre valoarea pe care o are trasformarea unei case intr-un camin, si nu cedezi nici un pic pana cand eu nu sunt de acord si pana cand nu realizez ca este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat.

17. Esti atat de ... femeie.

18. Stralucirea din ochii tai cand zambesti.

19. Mirosul tau.

20. Sunetul respiratiei tale in mijlocul noptii.

21. Cat de incantata ai fost cand ai castigat cursa aia pe care nu credeai ca esti in stare sa o castigi.

22. Cat de tare te sperie lucruri care pe mine nu ma sperie.

23. Ai atata grija de noi.

24. Imi adori catelul dupa ce ai crezut ca nu il vei putea suporta vreodata.

25. Te gandesti la copilul meu.

26. Copilul meu a plans in bratele tale.

27. Te-ai indragostit de visul meu inainte de a afla care e.

28. Niciodata nu mi-ai spus ca as avea nevoie de ajutor , dar ai stat alaturi de mine cat m-am zbatut sa gasesc ajutor.

29. Ai fost pregatita sa divortezi de mine.

30. Ai stat alaturi de mine la inmormantarea tatalui meu.

31. Dragostea ta pt apa, care pe mine ma inspaimanta.

32. Cea mai mare neliniste a ta vine din grija pt mine.

33. Rasul tau.

34. Felul in care ma atingi.

35. Achiti facturile si taxele si ai grija sa fie totul platit in casa.

36. Bunul tau gust.

37. Compasiunea plina de constiinciozitate fata de prietenii tai.

38. Tacerea ta.

39. Dezordinea si haosul pe care am invatat sa le tolerez.

40. Felul in care inca ma doresti.

41. Indiferent de cat de greu ne-a fost in acesti ani, mereu reusesti sa ma innebunesti de pasiune.

42. Mi te arati in momentele tale cele mai vulnerabile.

43. Esti atat de puternica.

44. Nu am fost niciodata la film cat am fost copil, iar tu ma duci mereu.

45. Nu am avut niciodata un camin iar tu mi-ai creeat unul.

46. Esti cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.

47. Ma consideri simpatic.

48. Adori fiecare centimetru din mine.

49. Ne place ceea ce suntem impreuna.

50. Imi place cum ne complectam reciproc.

LISTA II: Cum nu arata iubirea adevarata

ACEASTA RELATIE PARE DISTRUSA PT CA....

1. De 10 ani, nu pui niciodata capacul la nimic, si acum mai mult ca niciodata, nu suport asta. Cand ma intind sa iau sticla de suc, iar capacul cade ma enervez si ma intreb cum poti sa ma tot ignori cand ti-am spus de 1000 de ori sa nu mai faci asta, iar tu tot asa faci.

2. Te privesc acum, dupa 20 de ani, si ma intreb cum o sa mai rezist inca 5.

3. Cand sunt plecat cu afaceri si vad un cuplu de tineri indragostiti, vrajiti de magia dragostei, ii invidiez si ma gandesc ce bine ar fi sa am o aventura fierbinte doar de dragul de a o avea.

4. Te certi cu mine, uneori ma urasti si apoi imi spui ca nu gasesti nici un motiv pt care inca suntem impreuna.

5. Facem sex foarte rar, iar cand se intampla, nu e vorba decat de atat-de sex. In secret rasuflu usurat ca suntem prea obositi in majoritatea timpului.

6. Imi atragi intotdeauna atentia cand ma port prosteste.

7. Nu ai lua niciodata singura cursuri de dans, si cand, dupa ce te-am batut la cap, ai acceptat intr-un final, ai sabotat totul si nici macar nu ai incercat sa vezi cum e. M-am simtit dezamagit si stanjenit.

8. Consideri ca tot ce inseamna computere, fire, butoane sunt niste chestii ridicole.Le spui prietenilor tai ca sunt un "baietel" caruia ii place sa se joace cu butoanele.

9. Cand tu si ceilalti barbati faceti haz despre mahiaj si hormoni, spui ca "glumesti', dar prin mesajele non-verbale exprimi clar dispret.

10. Nu esti sexy pt ca te straduiesti prea mult sa fii.

11.Te porti ca un copil atunci cand te doare ceva.

12. Imi examinezi ochii ca o mama iscoditoare, bagacioasa, ca sa vezi daca am plans in timplu unui film, desi nu o fac, si in nici un caz nu as incerca asta in fata cuiva care m-a transformat in propriul "proiect emotional'.

13. Iti ia mult pana sa pleci la munca in toiul iernii, si in timp ce ma pregatesc si eu de plecare, nu ma pot gandi ca tare as vrea sa iti schimbi parfumul- nu il suport de 15 ani dar nu ti-am spus niciodata asta.

14. Intri intr-o incapere plina de oameni si incepi o conversatie, spargi gheata pt ca prezenta ta sa fie ca de obicei acceptata. De ce oare ma obosesc sa vin cu tine? Esti atat de nesuferita!

15. M-ai lingusit, m-ai flatat si ai reusit sa ma convingi sa accept slujba aceea de care nu ma credeam in stare. S-a dovedit ca eram capabil. Dar sa nu ai impresia ca ai vreun aport la succesul meu.

16. Ma contrazici la sange cand vine vorba de valoarea pe care o are transformarea unei case intr-un camin si nu cedezi nici un pic.Mda totul pare foarte dragut. Dar chiar era nevoie?

17. Esti atat de ... femeie incat nu mai suport.Chiar nu intelegi?

18. Acea stralucire in ochi cand zambesti te face sa pari prea afectata.

19. Mirosul tau m-a deranjat intotdeauna.

20. Nu poti sa faci ceva cu zgomotul respiratiei tale din mijlocul noptii?

21. Cat de incantata ai fost cand ai castigat cursa aia pe care nu credeai ca esti in stare sa o castigi. Bun, dar vei inceta vreodata sa te porti atat de copilareste?

22. Totul te sperie. Revino-ti!

23. Spui ca ai atata grija de noi, dar as prefera pt un timp sa ai mai bine grija de tine.

24. Faptul ca nu poti gasi in inima ta putina afectiune pt catelul meu nu e chiar asa o problema. Problema e ca nu mai ai nici un pic de afectiune pt mine.

25. Nu te gandesti niciodata la copilul meu.

26. Copiii mei nu te plac.

27. Mi-ai spus ca visul meu este irealizabil.

28. Ma bati la cap tot timpul pt ca beau. Mai bine ai cauta pe cineva care sa te ajute cu dependenta ta de "a cicali' lumea.

29. Esti prea dependenta ca sa divortezi vreodata

30. Ai venit cu mine la inmormantarea tatalui meu si tot timpul ai vorbit pe mobil.

31. Esti obsedat de apa.

32. Nu te mai ingrijora atat pt mine. Ai devenit nevrotica.

33. Rasul tau are nevoie de imbunatatiri.

34. Felul in care ma atingi ma face nervos.

35. Da, achiti facturile si taxele si ai grija de plati, dar asta e datoria ta.

36. Bunul tau gust nu este pe placul meu.

37. Consumi prea multa energie ajutandu-ti prietenii. Cu mine cum ramane?

38. Tacerea ta e semn ca ai o problema emotionala.

39. Dezordinea si haosul pe care le-ai creat te impiedica sa fii persoana de succes cu care am crezut ca m-am casatorit.

40. Felul in care inca ma doresti ma lasa rece.

41. Ne-a fost atat de greu in toti acesti ani, incat nu mai simt nimic pt tine.

42. Mi te arati in momentele tale cele mai vulnerabile. De ce faci asta? Vreau pe cineva puternic.

43. Te crezi o persoana atat de puternica.

44. Ma duci mereu la film. Nu am fost niciodata la film in copilarie. Restul copiilor se duceau. Parintii mei considerau filmele o pierdere de timp.Am invatat sa nu fiu frivol. Nu vreau sa vizionez filme.

45. Nu am svut niciodata un camin si nici acum nu simt ca as avea unul.

46. Ii aud pe oameni spunand ca sotul/ a le sunt cei mai buni prieteni. Cred ca se mint singuri.

47. Nu pari sa fii atrasa de mine.

48. Vreau sa fiu adorat de cineva.

49. Aratam bine in public.

50. Suntem mult prea diferiti.

Body Language

Hainele il pot "face" pe om, dar limbajul corporal este la fel important ca infatisarea exterioara. In cadrul comunicarii interumane, peste jumatate (55%) din totalitatea mesajului comunicat este transmis prin intermediul limbajului corporal, al proxemicii (modul in care ocupam spatiul) si al infatisarii. Inca douazeci si doua de procente (22%) reprezinta tonul, ritmul si volumul vocii, iar doar ultimele 7% se bazeaza pe continutul mesajului (cuvintele propriu-zise).

Desi limbajul corpului tau este non-verbal, poate comunica o multime de lucruri despre tine. In primul rand, a da atentie propriului limbaj corporal comunica celorlalti faptul ca dai atentiei detaliilor si te preocupa imaginea ta. Pe de alta parte, aceasta forma de comunicare este supusa unor interpretari mai mult sau mai putin subiective. La fel ca multe alte comportamente umane, comportamentul fizic este simbolic. Sa vedem cateva exemple:

Fumatul unui trabuc poate fi interpretat ca un semn de masculinitate, de etalare al unui statut financiar stabil sau ca un subtil mesaj sexual. Dar, asa cum spunea Freud acum vreo o suta de ani, "Uneori, un trabuc este doar un trabuc".

A evita sa te uiti direct in ochii cuiva in timpul unei conversatii este un semn de lasitate sau de comportament mincinos. Totusi, in anumite culturi, privitul direct in ochii interlocutorului este caracterizat drept comportament nepoliticos

Scarpinatul barbiei in timp ce gandesti se pare ca indica meditatie profunda si reflectie asupra unei probleme. Dar e posibil ca doar sa te manance barbia, nu-i asa?

Adevarul este ca, practic, orice gest sau expresie faciala poate fi incarcata de semnificatii. Si avand la dispozitie infinite interpretari simbolice ale limbajului corporal, nu e de mirare ca ne preocupa atat de mult sa transmitem mesajul corect!

Ti s-a intamplat vreodata sa faci cunostinta cu cineva si sa-ti spui imediat: " Nu stiu de ce, dar chiar imi place aceasta persoana " sau " E ceva care ma enerveaza la tipul asta" ?

Tocmai ti-ai format o prima impresie despre persoana din fata ta. Multe dintre aceste prime impresii sunt subconstiente - nici nu ne dam seama cand le cream. Unul dintre motivele pentru care acest proces are loc atat de rapid se datoreaza faptului ca creierul uman proceseaza informatiile vizuale 60.000 de ori mai rapid decat pe cele verbale.

In doar 7 secunde fiecare dintre noi face o evaluare initiala a celui din fata noastra (nu uitati ca si acesta ne evalueaza!). Iata opt dintre aspectele percepute in general: Nivelul economic si standardul de viata (cati bani castigi); Nivelul de educatie (cat de multa scoala ai facut) ; Cat de multa incredere poate avea in tine; Indicii despre personalitatea ta si cat de prietenoasa esti; Cat de multa incredere ai in tine; Cat de inteligenta esti; Gradul tau de succes profesional, nivelul competentei si etica profesionala; Responsabilitatile pe care ti le asumi.

Sa invatam asadar sa facem o buna impresie:

Unul dintre primele lucruri pe care interlocutorul le va observa este mersul. Daca tii minte urmatoarele sfaturi, deja pasesti pe drumul cel bun catre un limbaj corporal profesional:

Stai dreapta. Stai cu spatele drept, umerii relaxati dar trasi in spate si capul sus. Acest lucru arata ca ai incredere in propria persoana si situatia nu te incomodeaza.

Nu-ti ascunde mainile. Nu-ti baga mainile in buzunare si nu le tine la spate. De ce? Pentru ca ascunderea mainilor transmite un mesaj subliminal - ai ceva de ascuns, nu esti o persoana de incredere.

Mergi cu pasi energici. Acest lucru iti dezvaluie personalitate si increderea in propria persoana. Nimanui nu-i place sa vada un interlocutor care isi tarsaie picioarele si nu priveste direct in ochi.

!!! Mainile varate adanc in buzunare sau bratele incrucisate peste piept semnalizeaza agresivitate. O postura incovoiata, cu umerii lasati si adusi de spate si picioarele incrucisate sub scaun reprezinta imaginea tipica a unei persoane nesigure pe sine, timide si nervoase.

Oamenilor le place sa pari interesata de cine se afla in fata ta. Iata cum poti face acest lucru:

Mentine contactul vizual timp de 4 secunde. Daca nu reusesti sa privesti cealalta persoana in ochi, vei fi parea o persoana in care nu poate avea incredere.

Zambeste strategic. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa zambesti cu gura pana la urechi in timp ce te apropii de interlocutor. In timp ce faceti cunostinta si dati mana, priveste-i in ochi si incepe sa schitezi un zambet. Daca te indrepti entuziasmata catre interlocutor, acesta ar putea crede ca vrei sa ii ceri ceva. De fapt, chiar s-ar putea sa vrei sa ii ceri ceva, dar ai mai multe sanse de reusita daca folosesti tehnica explicata anterior.

Arata entuziasm in timp ce saluti oameni. Tuturor ne plac oamenii bine dispusi. Dar ai grija - trebuie sa pari entuziasmata, nu isteric de vesela.

Strange mana interlocutorului cu sinceritate. O strangere de mana este un gest de bun-venit: palmele deschise, care se ating semnifica franchete, generozitate si unitate.

Ce faci daca doresti sa iti modifici limbajul corpului pentru a comunica mai multa autoritate, sa spunem intr-o negociere sau o sedinta? Cum te comporti daca vrei ca interlocutorul sa se simta bine inainte ca tu sa te avanti intr-un discurs de vanzari - sau sa ceri o marire de salariu?

Incearca sa iti aduci aminte ultima oara cand ai fost intr-o sedinta cu seful tau sau cu un interlocutor intr-o pozitie ierarhica superioara tie. Ce postura avea corpul lor cand erau asezati? Erau indepartati de masa sau din contra, se sprijineau de tablia mesei? Isi intinsesera bratele peste spatarul scaunului imediat apropiat, sau erau usor aplecati, cu mainile sprijinite de genunchi? Se sprijineau de spatarul scaunului, cu mainile la ceafa si picioarele incrucisate, cu glezna unui picior deasupra celuilalt genunchi (in forma cifrei 4)? Daca recunosti vreuna dintre aceste pozitii, este pentru ca persoana cu mai multa autoritate demonstra unul dintre "jocurile de putere" ale corpului. Aceste jocuri de putere sunt impartite in 2 categorii: pozitii de incredere si pozitii de putere (de intimidare)

Pozitiile de incredere

Asa cum indica denumirea lor, vei folosi aceste posturi cand doresti sa proiectezi o imagine de incredere in propria persoana.

Ocupa mai mult spatiu decat ai fizic nevoie
Oamenii influenti ocupa mai mult spatiu. Simplu. Data viitoare cand esti intr-o sedinta, incearca sa ocupi ceva mai mult loc decat in mod normal. Cum? Aseaza-ti bratul pe speteaza scaunului de langa tine. Nu sta adusa de spate. Daca scaunul vecin nu este liber, stai cu ambele brate pe masa sau ocupa ambele bratele ale fotoliului. Daca esti barbat, poti incerca sa iti incrucisezi picioarele in forma cifrei 4 (nu este o pozitie recomandata pentru femei).
Una dintre cele mai comune greseli facute in sedinte este proiectarea unei imagini care transmite "lucrez aici, dar am responsabilitati neglijabile", prin atitudine si expresiile faciale. Majoritatea celor care se comporta astfel stau nemiscati in scaune, fara sa arate entuziasm, cu un minimum de expresii faciale si putine indicatii ca i-ar interesa sedinta. In plus, fie isi incruciseaza picioarele in dreptul gleznelor sau isi incruciseaza bratele peste piept. Imaginea prezentata este una de indiferenta totala.

Nu-ti acoperi fata
O persoana relaxata, care are incredere in sine, vorbeste fara sa isi ascunda fata, gura sau nasul in spatele mainilor. Scarpinatul capului semnalizeaza de asemenea confuzie sau lipsa de incredere. Iti aduci aminte de Columbo? O persoana sigura pe sine, mandra de realizarile sale, si cu o atitudine sanatoasa fata de viata va transmite aceste lucruri printr-un limbaj corporal adecvat.

Contactul vizual
Probabil ca ai mai auzit acest lucru de nenumarate ori, dar merita repetat: oamenii siguri pe sine isi privesc interlocutorii in ochi mai des decat cei care au putina incredere in ei sau decat cei care mint. De asemenea, durata contactului vizual este prelungita in cazul acestora.
Daca iti este greu sau ti se pare ciudat sa iti privesti des interlocutorul in ochi, incearca sa fixezi un punct aflat intre sprancenele acestuia. Nu-si va da seama de diferenta, iar tu vei avea ragazul necesar pentru o noua doza de curaj!

Apleaca-te inainte
Cercetarile arata ca cei care se apleaca usor inainte, catre cei din fata lor sau de partea cealalta a mesei de sedinte castiga respect si sunt perceputi a fi mai autoritari. De asemenea, arata ca esti cu adevarat interesata de ceea ce asculti. Daca doresti sa fii perceputa drept o persoana cu idei valoroase si cu o atitudine profesionala, trebuie sa proiectezi imaginea unei astfel de persoane. Respectul trebuie sa fie castigat. Unul dintre cele mai bune modalitati de a-l castiga este prin postura si atitudinea potrivita

Pozitiile de putere (de intimidare)

Aceste posturi trebuie folosite in momentele in care doresti sa domini o situatie.

Sprijina-te catre spate si adu-ti mainile la ceafa
Negociatorii de succes cunosc aceasta tactica si o folosesc des. Totusi, ai grija cu aceasta pozitie pentru ca in mujlte cazuri vei parea pur si simplu aroganta. Daca doresti doar sa iti intimidezi interlocutorul, aceasta pozitie iti va fi de ajutor.

Aseaza-te vis-a -vis de interlocutor sau in capul mesei
Asa cum capul unei familii se aseaza in capul mesei, seful unei corporatii se va aseza in capul unei mese de conferinta. A te aseza direct vis-a -vis fata de cei cu care dialoghezi - in loc de a te aseza intr-o parte - semnifica o pozitie dominanta.

!!! Retine: Pozitiile de incredere sunt in general folosite pentru a obtine respect; pozitiile de putere sunt de obicei rezervate dezbaterilor, negocierilor si situatiilor care necesita autoritate

Pozitii care creeaza legaturi si afinitati
Cei care sunt pe pozitii de putere ii pot intimida pe cei inferiori ierarhic. Daca te gasesti deja intr-o pozitie de autoritate si vrei ca interlocutorii tai sa nu se simta intimidati, iata cum poti face acest lucru:Aseaza-te in diagonala fata de interlocutor; Mentine o postura corporala deschisa (nu iti incrucisa bratele sau picioarele); Stai drept in scaun, arata interest, dar nu te inclina in fata; Evita toate "pozitiile de putere" descrise mai sus

Un ultim sfat: La fel cum comunicarea verbala se face in propozitii si fraze, limbajul corporal se transmite in propriile "fraze". Nu poti izola si interpreta un singur gest. Fiecare gest este un cuvant din propozitie. In schimb, poti evalua tiparele de limbaj corporal comparandu-le cu interactiunea verbala, si doar asfel poti intelege mesajul in totalitatea sa.

Interpretarea limbajului corporal al interlocutorului tau

Cu totii stim cat de important este sa stii sa-ti asculti interlocutorul. Parte din a asculta bine implica spirit de observatie si atentie la detalii. Pe tot parcursul unui dialog, corpul persoanei din fata ta iti va comunica indicii si vei intelege mai bine ce doresc cu adevarat si cum se simt.

Cum iti poti da seama daca:

Ceilalti se simt bine in prezenta ta

In momentul in care discuti cu cineva, tine cont de limbajul sau corporal; este cel mai bun indicator al modului in care se simt in prezenta ta. Unele dintre aceste indicii includ:
Sacoul descheiat. Atunci cand un coleg, seful sau un client isi descheie sacoul, acesta poate fi un semn ca se simt bine in prezenta ta si sunt dispusi sa asculte ceea ce ai de spus.
Scarpinatul capului; aplecare catre spate si pozitionarea mainilor pe cap. De obicei, acesta este un semnal ca persoana din fata ta este plictisita sau se simte jenata.
Imitarea gesturilor tale. Este o modalitate de a-ti transmite ca te apreciaza, are incredere in tine si se simte bine. De exemplu, daca te rezemi de spatarul scaunului sau iti muti greutatea de pe un picior pe altul, iar interlocutorul tau copiaza aceste miscari, acest lucru este un semn de bun augur.
Contact vizual crescut. Cu cat interlocutorul se uita mai mult si mai lung in ochii tai, cu atat mai bine se simt..

Audienta este interesata de ceea ce spui

Ai fost vreodata pusa in urmatoarea situatie? Esti in biroul sefei tale si vorbesti de vreo 3 minute. Brusc ai senzatia ca vorbesti de una singura. Iata cum iti poti da seama daca interlocutorul tau te asculta cu adevarat sau daca sunt cu gandul in alta parte:
Clipitul des poate indica interes.
Capul inclinat spre dreapta sau stanga arata nu numai faptul ca persoana din fata ta te asculta, dar chiar proceseaza informatia. Daca pozitia capului este dreapta, interlocutorul nu este interesat.
Mana in dreptul barbiei indica faptul ca interlocutorul isi formeaza niste opinii pe baza a a ceea ce ii spui, si, de aceea, este interesat de informatiile oferite.
Barbia rezemata de incheieturile degetelor arata ca interlocutorul tau nu se opune parerile exprimate de tine, deci este interesat.
Atingerea puntii nasului (zona imediat sub sprancene). De multe ori, acest gest indica faptul ca persoana cu care vorbesti doreste mai multe informatii.

Scoaterea ochelarilor si plasarea lor, cu un gest lent, pe tabla. Este un semnal clar ca interlocutorul tau si-a pierdut interesul fata de discursul tau.
Barbia sprijinita in palma demonstreaza ca audienta nu mai este interesata de mesajul tau.
Miscari aprobatoare din cap.

Audienta este iritata de ceea ce spui


Oricare dintre urmatoarele semne pot indica faptul ca partenerul tau de conversatie este neplacut impresionat sau iritat de ceea ce spui:
Priveste peste rama ochelarilor. Este un semn evident de dezaprobare, nu are incredere in ceea ce explici.
Coatele asezate pe masa, mainile ridicate cu varfurile degetelor abia atingandu-se (o forma asemanatoare unui triunghi sau a literi A) indica faptul ca interlocutorul tau se simte superior tie, si nu are o parere prea buna despre tine. Cu alte cuvinte, este o forma de dispret.
Zambeste fortat. Desi in general zambetele sunt un semnal pozitiv, atunci cand sunt vizibil fortate semnifica faptul ca interlocutorul abia mai tolereaza situatia.
Se incrunta. Aceasta expresie faciala semnifica dezaprobare, manie, desi uneori poate fi un simplu semn ca persoana respectiva gandeste profund si se concentreaza.
Palma asezata pe ceafa semnalizeaza ca, literalmente, ii dai dureri de cap!
Dupa ce ai citit listele anterioare, probabil gandesti: "Dar si mie mi se intampla sa stau asa, asta nu inseamna ca nu ma simt bine sau nu ma intereseaza conversatia. Pur si simplu, pozitia respectiva este cea mai comoda pentru bine." Ah, da, asa este. Dar de ce gasesti acea pozitie comoda, exact in momentul respectiv? Pentru ca este posibil ca, subconstient, ceva sa te deranjeze.

Deci, daca te simti comod in vreuna dintre pozitiile descrise mai sus, intreaba-te: "De ce ma simt bine in aceasta pozitie?" si incearca sa fii constienta de gesturile tale. S-ar putea sa descoperi lucruri noi.

Interlocutorul tau este nesincer

S-ar putea ca persoana din fata ta sa spuna ceea ce trebuie, dar deseori un reflex involuntar ii va da de gol adevaratele intentii. Cele mai des intalnite gesturi ale unui mincinos includ:
Isi atinge partea laterala a nasului cu varful degetelor. Unul dintre cei mai cunoscuti prezentatori americani de talk-showuri, Johnny Carson, isi incepea emisiunea cu un monolog, dupa care spunea: "V-am pregatit un program extraordinar pentru asta-seara." In unele seri vorbea serios, in altele nu. De cate ori simtea ca emisiunile sale "scartaiau", isi atingea nasul cu degetele. In serile in care stia ca urmeaza un program cu adevarat spectaculos, nu-si atingea nasul. Urmareste prezentatorii emisiunilor TV din Romania si cauta indicii care ii dau de gol.
Isi atinge fata cu mainile. Acesta e gest urmarit in special de avocatii pledanti in cazul clientilor care depun marturie, pentru a nu se auto-demasca. Multi avocati isi sfatuiesc clientii sa nu isi atinga fata sau sa nu isi scarpine barbia cand li se pun intrebari dificile. Candidatii in interviurile de angajare fac deseori aceeasi greseala.
Isi leagana sau dau din picior. Indica nervozitate
Zambeste fortat si foarte des. Deseori, zambetele fortate sunt un semn de servilitate sau lasitate.
Folosesc cuvinte calificative de genul "Vorbesc serios", "Pe cuvantul meu de onoare" sau "Va spun adevarul". Cand folosesc aceste calificative, lasa de fapt impresia ca, pana in acel moment, au facut exact contrariul.

Foloseste limbajul corpului in favoarea ta

Acum ca am discutat diverse interpretari ale limbajului corporal, iata o scurta lista a gesturilor care te vor ajuta sa creezi o impresie favorabila:
Apleaca-ti corpul usor inainte, catre interlocutor;
Mentine contacul visual;
Ocupa mai mult spatiu decat ai nevoie;
Pastreaza o postura corporala deschisa (fara brate sau picioare incrucisate);
Stai dreapta in scaun;
Foloseste expresii faciale care indica interes;
Fii punctuala.